Un întreprinzător generos: Adolphe Grünberg

În perioada antebelică, înflorirea situației economice a urbei bucureștene era vizibilă de la o zi la alta. Această situație se putea constata nu prin statistici greoaie, amănunțite, ci și printr-o simplă plimbare pe străzile unde se putea observa o viață intensă concentrată pe o situație comercială.

Capitala, prin strada Lipscani, oferea o priveliște din cele mai interesante și mai edificatoare în privința uriașei dezvoltări comerciale a Bucureștilor. An de an se ridicau tot mai multe clădiri monumentale în care își desfășurau activitatea magazine vaste, cu raioane diversificate, cu mărfuri valoroase, dar mai ales calitative, cu zeci de vânzători și cu o clientelă nu doar numeroasă, cât și pretențioasă.

În anul 1911, era inaugurată una dintre cele mai frumoase clădiri artistice, cu o activitate comercială vastă, respectiv magazinul din Piața Sf. Gheorghe care purta emblema „La Ruleta”. Magazinul a fost deschis inițial în anul 1898, de către soții Adolphe Grünberg, cu un sediu mic amplasat pe strada Bărăției, iar în jurul anului 1920 după renumerotarea clădirilor, sediul magazinului era pe strada Lipscani, nr. 94.

Datorită priceperii, amabilității și spiritului comercial, soții Grünberg vor dezvolta magazinul astfel încât a devenit unul dintre cele mai cunoscute și elegante magazine din București. Acesta avea tot ce era necesar spre delectarea doamnelor din elita capitalei, păstrând un dialog cu tot ce exista pe piața europeană. Astfel, erau aduse din străinătate transporturi pentru toate sezoanele anului. Majoritatea periodicelor vremii titrau: „La Ruleta, a sosit cu trenul Simplon un mare transport în a sătura cu tot ce e mai nou la Paris pentru sezonul de primăvară și vară și s-au pus în vânzare cu prețuri moderate. Zilnic sosesc ultimele noutăți, cu Simplonul din Paris”.

Așa se  explica de ce cochetul magazin „La Ruleta” a devenit neîncăpător elegantelor doamne care erau servite cu ,,cea mai culantă și conștiinciozitate de proprietarul magazinului ajutat de simpatica-i soție”.

Magazinul „La Ruleta” era cunoscut bucureștenilor și datorită câtorva caracteristici: „într-adevăr, astăzi, când sunt atâtea magazine vaste, elegante, estetice, îmbulzeala aceasta într-o colivie aproape, trebuia să aibă o explicație, și explicația era simplă, foarte simplă. În magazinul cel mic se găsea ceea ce nu se găsește pretutindeni: afabilitatea, gentileța desăvîrșită a patronilor, a d-lui și d-nei Grünberg, amândoi oameni tineri, extrem de muncitori și cu o concepție comercială cu totul modernă. Felul cum erau serviți clienții și clientele magazinului, de patroni și de vânzătorii formați după mentalitatea patronilor, procura o adevărată plăcere celora cari își făceau aci târgurile. Și acesta era unul din punctele misterului pe care oricine l-ar fi putut pătrunde dacă ar fi stat să-l cerceteze. Dar pe lângă aceasta se mai adauga încă o calitate, o foarte prețioasă calitate pentru un comerciant care ține să reușească: era bunul gust în alegerea mărfurilor de care patronii dădeau dovadă, un gust cu totul artistic, și prețurile fixe și cu totul convenabile pe care le avea magazinul”.

Negreșit, toate acestea au făcut ca traficul magazinului „La Ruleta” să capete o dezvoltare care imperios necesita un alt sediu, ridicat pe parcursul anului 1910 și inaugurat în 1911.

Astfel că, noul sediu era considerat, fără nicio exagerare, o adevărată comoară a Lipscanilor. Vast, splendid aranjat, de o eleganță cumpătată și artistică, magazinul atrăgea atențiua tuturor trecătorilor. Comoara de mărfuri erau expuse cu totul diferit: „cele două vitrine enorme, feeric iluminate, seara, prezintă privirilor curioase întregul interior al magazinului în care servesc, toată ziua, zeci de doamne din cele mai elegante. Dar dacă magazinul s-a mărit și s-a îmbogățit în mod atât de considerabil, patronii au rămas aceiași: aceiași oameni muncitori, amabili, nespus de îndatoritori, servind cu aceeași bunăvoință clienta care cumpără un metru de panglică, ca și pe aceea care își alege un asortiment din cele mai elegante și mai scumpe”.

O altă trăsătură de caracter a celor doi întreprinzători a fost omenia și generozitatea aplecată către cei nevoiași. Dintr-o scrisoare adresată domnului Grünberg, descoperită într-unul din ziarele de la începutul secolului trecut, aflăm că:

Domnului Adolphe Grünberg, Proprietarul Magazinului „La Ruleta”

            Societatea de Salvare, prin subsemnatul, vă exprimă multe mulțumiri și recunoștință pentru     deosebita bună-voință ce ați avut de a dona un număr de 200 pușculițe. Bine-voiți vă rog,   Stimate Domn, a primi asigurarea distinsei noastre considerațiuni.

                                                                                    Directorul Societății,

                                                                            Dr. N. Minovici 1908—29 /11 Martie, București”.

Astfel că, prin amabilitate, pricepere, generozitate, trăsături care au avut un impact aupra celor din jur, ducând la o stare morală de necontestat a binecunoscutei familii Grünberg.

 

 

Articol scris de Ionuț Alexandru Banu, muzeograf Muzeul Nicolae Minovici, Secția Antropologie Urbană

 

Surse bibliografice:

Ziarul Dimineața, aprilie 1908;

Ziarul Dimineața, ianuarie 1911;

Sursă foto: bucureștiivechișinoi.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3
Author

7 Comentarii

  1. Frumos articol, despre romani frumosi plini de omenie ! Urmasii familiei Grunberg traiesc si azi in cinste si onoare, cu studii temeinice facute in Bucuresti.

  2. MDA…NU STIAM DE UNDE LI SE TRAGE COMERCIANTILOR ACTUALI , ” PROFESIONALISMUL, BUNUL SIMT, DEDICATIA FATA DE ORICE POTENTIAL CLIENT…!!!

  3. @ABCD: de unde scoateți toate aiurelile astea, nene?

    „Românul” tău cel frumos era de fapt un comerciant evreu, aceştia având aproape monopol în branşă şi aduceau produse de la Paris pentru oamenii înstăriți, cu averi dobândite dubios, într-o țară agrară cu administrație profund coruptă, şi unde cea mai importantă avuție națională, resursele de petrol, fusese cedată lui Rockefeller.
    Povestea cu cât de repede şi frumos se dezvolta România în perioada antebelică şi ce fericiți erau românii e minunată, însă total falsă. Majoritatea trăiau într-o sărăcie lucie, muncind pământul cu greu, fără nicio speranță de viitor, iar rezultatele muncii lor erau însuşite tot de comercianții evrei, care le exportau şi cu sprijinul bancherilor lor se îmbogățeau.
    Pentru cine ştie un pic de istorie, Răscoala de la 1907 nu a fost făcută doar aşa, că țăranii se plictiseau, ci pentru că literalmente mureau de foame în timp ce alții cumpărau dantele de la Paris şi Viena de la Adolf Grunberg.
    Iar familia Grunberg şi-a vãndut afacerea în perioada interbelică, magazinul şi-a schimbat numele şi nu se mai ştie nimic despre ei, aşa că dragă ABCD nu înțeleg de unde ai tu informații aşa de frumoase despre ei 😁.
    PS: iar treaba cu „generozitatea” lui Adolf față de săraci demonstrată de faptul că a donat puşculițe Salvării, e tare! La fel de tare e şi ultima frază a muzeografului Ionuț, de valoare mondială dar de care din păcate nimeni nu a auzit, care nu are predicat 😂

  4. Intr-adevar unii comercianti evrei se purtau extrem de amabil cu clientela (unii ar spune legendar de amabil!), ceea ce depasea cu mult talentele romanilor din bransa.
    Sa nu uitam ca fiecare natie are domeniul ei favorit.
    La noi acesta ar fi palavrageala politica pana la epuizare.

  5. Mituri și legende, nimic adevărat, cine are interes să prezinte viața de la 1900 edenic, țăranii atunci mureau de peleagra, mortalitatea infantilă era ce-a mai mare din Europa, iar salariile muncitorilor erau ca și acum printre cele mai mici din Europa.

  6. În România, speranța de viață la naștere în 1900 era de doar 36,4 ani. Cine crede că la 1900 un țăran după ce își vindea pătrunjelul la piață se ducea la Adolphe Grünberg să-și cumpere danteluri , țăranu ori muncitorul nici măcar nu aveau îndrăzneală să calce pragul prăvăliei lui Grünberg , că și astăzi ,cine îndrăznește dintre cei cu salariul mediu să intre într-o prăvălie care comercializează Rolex și PATEK PHILIPPE . Prăvălia lui Grünberg se adresa unei minorități era o prăvălie de lux, de aici și lingușeala negustorului față de clientelă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.